Simt cum nisipul imi fuge de sub picioare, cum usor fiecare fir se scurge in cealalta parte a nisipului. N-am cum sa uit prea curand toate baltile prin care am intrat pentru ca oricum daca ocoleam una dadeam in 7, n-am cum sa uit imbecilul care si-a luat jeep si care a trecut si in viteza pe rosu doar ca sa ma faca fleasca pe mine si altii cativa pietoni, alt motiv nu cred ca avea (adica la dracu' nu murea 5 minute la semator, dar cred ca-l manca in dos si s-a gandit ca trebuie sa ajunga acasa sa-l scarpine vreunul / vreuna). N-am sa uit ca eram ninsa si obosita ca voiam sa ajung mai repede sa-l tin in brate, sa-l sarut, sa ii spun ca-l iubesc. N-am sa uit ca mereu cand imi este dor de el ninge. Ma-ntreb daca va ninge si la vara, cand probabil voi fi ori pe la bunici, ori la mare si ma voi gandi la el, la clipa mult asteptata sa-l tin in brate. Timpul mi se scurge. Da. Ce am scris mai sus deja e scris, este fumat de timp, este deja o amintire si ce scriu in clipa asta i se alatura chiar daca nu vrea sau nu, dar clepsidra asta nenorocita nu are cum sa-mi ia ce am mai de pret. Faptul ca-l iubesc, faptul ca zambesc, faptul ca am trait clipe de neuitat, faptul ca sufar uneori, faptul ca plang ca sa ma descarc, faptul ca am amintiri de care-mi este dor, faptul ca-l iubesc, faptul ca traiesc si alte de faptul... Dar in final si clepsidra asta nenorocita devina o amintire, devina fumata, uzata, poate uitata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu