Fragment Neterminat


Cotrobaind prin arhiva de postari neterminate am gasit asta: "Si mi-am promis ca nu voi mai scrie. Si acum incerc iar. Pentru ca lucrurile care nu se spun se pierd. Chiar si asa, prin metoda asta, prin blogul asta. Pentru ca imi e frica. Sunt pierduta intre "Taci si ascunde-te, nu poti repara nimic" si "Macar incearca. Trebuie s-o spui". Chiar daca e posibil sa ramana nespuse. Au cotrobait pe aici, au aflat tot, ce motiv ar mai avea sa acceseze blogul de acum?". Dar evident ca nu am mai scris nimic dupa aceea, nici macar nu am postat. Pentru ca nu am avut curaj. Niciodata nu am. Nu spune cand a fost scrisa. Dar nu e nevoia de asta pentru a-mi aminti. Sunt sigura ca a fost candva prin septembrie. Nu eram intr-o stare prea buna pe atunci. Nu imi pare rau ca n-am mai postat nimic in ziua aceea. De fapt, nici macar nu am continuat-o, nu era nimic de postat. Fragmentul de mai sus este tot ce era scris. Nu imi pare rau, pentru ca se incadreaza in categoria lucrurilor acelora de care nu ar fi trebuit sa imi pese. Sau cel putin, nu atat de mult. Desi pot spune, ca am avut dreptate intr-un fel, nu am reparat nimic. Nici macar nu aveam ce, nu aveam motive, nu aveam nimic. Si as putea dezvolta acel inceput de postare, pentru ca imi amintesc inca, aproximativ, ce voiam sa spun. Atunci nu imi puteam pune ideile in ordine. Numai ca, asa cum am spus, nu am de ce s-o fac. Cum nici atunci nu aveam clar, nu eram intr-o stare prea buna. Nu mai stiu ce aveam in minte cand am scris "mizerabil", dar detestabil nu a fost in nici un caz. Acum pot scrie ca inainte. Ei bine, nu stiu daca exact ca inainte, dar o pot face. Oricum nu mi-am considerat niciodata stilul unul prea interesant si stralucit. Asa ca nu am de unde sa stiu daca in aceste luni de pauza am progresat, regresat, sau am ramas aceeasi in ceea ce priveste scrisul. De fapt de scris, am mai scris cate ceva. Am avut si alte bloguri in aceste luni. Dar nu am reusit sa pastrez nici unul pentru prea mult timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu