Ce gandesc la Anumite ore Femeile


Ca fiecare detine timbrul misterios al propriei fiinte. Emis la nastere o data pentru totdeauna de asociatia universala de filatelie. Ca, daca un necunoscut trece pe langa ele cu cravata prost aleasa, e bine sa se opreasca. Si sa-l corecteze. Cu gentilete. Ca, dupa ce isi iau ramas bun de la el, vor purta ele aceeasi cravata. Usor ravasita. Ca muzica e generoasa si materna. Limpezeste asa cum pisica isi spala puii. Ca mama e zgarcita la vorba cu fiica. De-aia, uneori, aceasta nu-i raspunde. Ca lumea care spune sa scoti mainile din buzunare si sa nu stai prea mult in picioare o fi avand un motiv. Dar care? Ca undele aparatului de radio te pot trimite la etajul de dedesubt. Si la cel de deasupra. Ca in clima aspra omul merge. Invaluit in norul propriei respiratii. Ca dentistul moare uneori. De durere de dinti. Ca zugravul face casele altora. Dar casa lui este veche. Ca mai au ele, femeile, cate o datorie morala fata de unii oameni. Si ca doar gustul lor indraznet pentru diminutive poate sa o numeasca mica.